Se spune că cei mai frumoşi ani din viaţa unui om sunt cei petrecuţi în liceu...Nu si pentru mine , nu si pentru boboceii care abia au indraznit sa paseasca pargul scolii ...[Nu pentru prima saptamana]
Asa cum toata lumea stie atunci cand schimbi ceva in viata ta incepi o noua etapa in care trebuie sa te acomodezi incetul cu incetul. In viata asa zisii “boboci” in licee, se schimba ceva, pentru ca trebuie sa se acomodeze cu noi profesori, cu noi colegi. Vom trece la un alt nivel, va fi din ce in ce mai greu decat in clasele primare, vom incerca pecat cu putinta sa facem fata chiar daca acesta este un capitol nou pe care il vom urma.Cred ca multi dintre cei care merg la liceu, sunt foarte stresati, deoarece se gandesc la ce va urma, mai ales la cum vor evolua lucrurile in continuare.
....Like whispers of despair, One can hear the leaves echo their solace, Yet in their last moments they burst with color, A forest of fire and passion so intense it burns itself out almost as quick as it came, Leaving nothing behind but a memory of what it once was.....
Prima zi de toamna si deja frigul domina .Mai sunt 13 zile pana sa inceapa scoala :( .Un nou an scolar cu alti colegi, alta scoala :-<. Trebuie totusi sa acceptam ca a venit toamna. Si sa gasim in aceasta motive de bucurie! Si sa privim cerul. Ah, cerul toamnei!... De un albastru ireal, in zilele senine, ori plumburiu si amenintator, cand vremea se incrunta a furtuna, cerul toamnei e intotdeauna fascinant, impresionant. Si atat de asemenea sufletului omenesc!... Sa privim cerul, asadar! Cu admiratie si respect. Apoi sa ne intoarcem privirile spre noi insine. Si sa visam... Sa speram...
"Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori, ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori, ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain, si el o să se-nchida cu o frunza de pelin."
#Mi-e dor de tine...u ai ramas visul meu cel mai de pret. Acest mesaj nu e de ADIO, ci e de CE MAI FACI sau MI-E DOR DE TINE! M-ai invatat sa privesc viata ca un joc... Dar cand ai plecat, mi-ai luat si toate jucariile! Acum nu plang, caci stiu cum e sa te joci... si amintirea imi ajunge cat sa ma aline!Oare ai fost doar un fulg de zapada pe buzele mele? Oare inima ta a fost a mea? Oare te mai gandesti la mine? Intrebari nascute din liniste... din tacere!
Zambesc... si ma asez in pat, intins pe spate, cu capul spre tavan, si cu mana pe inima! Acesta e modul meu de a-mi aminti de tine :) ...
Eu m-am iertat pe mine... Sper ca si tu sa gasesti puterea sa ma ierti, dar fara sa ma uiti...
Mi-e dor sa te revad...sa te simt Mi-e dor sa-ti ating pielea catifelata... Poate mi-e dor de sentimentul acela....cand esti langa mine ...cand imi zambesti Mi-e dor de o zi la scoala... De pauzele in care ne intalneam si ne priveam in ochii si alergam ca 2 copii prin curtea scolii... Si acum ursuletul maro care mi-l "furai" sta pe raftul prafuit si imi zambeste....Imi aduce aminte de tine. Mi-e dor de ochii tai si zambetul tau dulce. Poate ca mi-e dor de dragoste ...sau poate de tine. Dar sigur mi-e dor de trecut... .
Ce poate fi mai frumos decât un răsărit de soare la malul mării? Poate un… apus de soare! Sunt două momente unice cu care ziua începe şi apoi se încheie, pentru a face loc … altei zile! Sunt momente ce nu se pot exprima suficient de bine în cuvinte şi care se cer primite în suflet pur şi simplu. Să mergi pe malul mării când ziua încă se îngână cu noaptea, să „auzi” liniştea care domneşte peste toate, să simţi briza răcoroasă a mării cum îţi mângâie faţa, să priveşti cu nerăbdare acea linie a orizontului, în care cerul sărută marea şi pe care apare încet, încet, un punct roşu care devine tot mai mare, aducând strălucire pe întreaga boltă cerească. Un moment de mare emoţie, pe care mulţi îl aşteptăm cu nerăbdare la fiecare revedere cu marea…
Poate un… apus de soare! După strălucirea zilei, după ce ne-am bucurat de razele fiebinţi ale soarelui, de mângâierea valurilor calde, de nisipul încins, de adierea brizei care ne mai răcoreşte puţin fierbinţeala, este momentul apusului, cu vraja sa magică… Încet, încet, soarele păleşte, strălucirea arzătoare se domoleşte, căldura de afară se preschimbă în răcoare, iar discul solar redevine acel punct luminos roşiatic, care se retrage lin dincolo de linia orizontului. Lumina lasă loc întunericului, ziua lasă loc nopţii, luna îşi face apariţia pe cer, iar bolta cerească se împodobeşte cu un nesfârşit covor de stele.
"Amintiri" Si am ajuns acolo. M-am aruncat in mare cu o dorinta intensa de a-mi curata gandurile de praful si nelinistea zilei de ieri. Am alunecat in valuri ca un peste si m-am lasat luata de ape catre sufletul ei. A fost ca un vis… s-a stins in noapte. M-am intors catre mare si am privit-o.Am lasat-o deoparte si am plecat catre mal. Am privit nisipul si s-a lasat calcat de talpa mea.Cum as putea descrie senzatia aceea de val care vine si imi fura nisipul de sub talpi? Cum as putea descrie senzatia de soare care imi mangaie chipul?Si poate ca ar mai fi si altele de spus daca nu ar fi asta doar o poveste citita de cineva… O poveste “Despre vremurile din urma”… o poveste cu marea, cu cerul senin de sfarsit de vara, cu muzica vantului pe fundal, cu nisip si scoici si sarutari furate. Marea este o poveste fara sfarsit pe care o voi povesti mereu cu entuziasmul de ieri, de alaltaieri, din totdeauna… "Imi va fi dor ...de mare..." Priveam pe geamul trenului, ma lasam purtata de el catre o mare de vise si visele imi erau dorinte. Se auzeau voci pe fundal insa eu auzeam doar zdranganitul trenului. Eu eram un gand, gandul tau de duca, gandul tau la iubirea nebuna, gandul furat de peisaj.
Un rasarit de soare aduce cu el o noua zi. Un altfel de mod de a privi lucrurile. O noua abordare.Un oarecare rasarit de soare la malul marii mi-a adus mie o noua stare de spirit. Fugeam de o noapte ciudata, plina de peripetii si senzatii pe care nu le mai stiam, cand , l-am intalnit pe el, un soare aproape rotund, portocaliu cu nuante de rosu pe alocuri, falnic inaltandu-se pe cer.Romantica din mine a oftat adanc cu gandul la un strain , iar partea mea cerebrala a privit timp de 2 secunde cercul portocaliu, mustrandu-se pentru iluziile pe care le si le facea.Un simplu rasarit la malul marii te poate duce pe taramuri clandestine. Pentru 5 minute, mintea mea a calatorit de una singura, ingerasii de pe umerii mei s-au luptat aprig, fara ca unul dintre ei sa se aleaga cu o victorie clara. Asta e minunat la un rasarit…nimic nu este ceea ce pare a fi.
