Ce poate fi mai frumos decât un răsărit de soare la malul mării? Poate un… apus de soare! Sunt două momente unice cu care ziua începe şi apoi se încheie, pentru a face loc … altei zile! Sunt momente ce nu se pot exprima suficient de bine în cuvinte şi care se cer primite în suflet pur şi simplu. Să mergi pe malul mării când ziua încă se îngână cu noaptea, să „auzi” liniştea care domneşte peste toate, să simţi briza răcoroasă a mării cum îţi mângâie
faţa, să priveşti cu nerăbdare acea linie a orizontului, în care cerul sărută marea şi pe care apare încet, încet, un punct roşu care devine tot mai mare, aducând strălucire pe întreaga boltă cerească. Un moment de mare emoţie, pe care mulţi îl aşteptăm cu nerăbdare la fiecare revedere cu marea… Poate un… apus de soare!
După strălucirea zilei, după ce ne-am bucurat de razele fiebinţi ale soarelui, de mângâierea valurilor calde, de nisipul încins, de adierea brizei care ne mai răcoreşte puţin fierbinţeala, este momentul apusului, cu vraja sa magică… Încet, încet, soarele păleşte, strălucirea arzătoare se domoleşte, căldura de afară se preschimbă în
răcoare, iar discul solar redevine acel punct luminos roşiatic, care se retrage lin dincolo de linia orizontului. Lumina lasă loc întunericului, ziua lasă loc nopţii, luna îşi face apariţia pe cer, iar bolta cerească se împodobeşte cu un nesfârşit covor de stele."Amintiri"
Si am ajuns acolo. M-am aruncat in mare cu o dorinta intensa de a-mi curata gandurile de praful si nelinistea zilei de ieri. Am alunecat in valuri ca un peste si m-am lasat luata de ape catre sufletul ei. A fost ca un vis… s-a stins in noapte.
M-am intors catre mare si am privit-o.Am lasat-o deoparte si am plecat catre mal. Am privit nisipul si s-a lasat calcat de talpa mea.Cum as putea descrie senzatia aceea de val care vine si imi fura nisipul de sub talpi? Cum as putea descrie senzatia de soare care imi mangaie chipul?Si poate ca ar mai fi si altele de spus daca nu ar fi asta doar o poveste citita de cineva… O poveste “Despre vremurile din urma”… o poveste cu marea, cu cerul senin de sfarsit de vara, cu muzica vantului pe fundal, cu nisip si scoici si sarutari furate. Marea este o poveste fara sfarsit pe care o voi povesti mereu cu entuziasmul de ieri, de alaltaieri, din totdeauna…
"Imi va fi dor ...de mare..."
Priveam pe geamul trenului, ma lasam purtata de el catre o mare de vise si visele imi erau dorinte. Se auzeau voci pe fundal insa eu auzeam doar zdranganitul trenului. Eu eram un gand, gandul tau de duca, gandul tau la iubirea nebuna, gandul furat de peisaj.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu